întâmplător
/ɨn.tɨm.plə'tor/Etimologie
Din a (se) întâmpla + sufixul -ător.
Definiții
- (adesea adverbial) care se produce din întâmplare, care survine în mod neprevăzut; incidental, accidental, aleatoriu.
Din a (se) întâmpla + sufixul -ător.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică