întretăiere
/ɨn.tre.təˈje.re/Etimologie
Din a (se) întretăia.
Definiții
- acțiunea de a se întretăia și rezultatul ei.
- (concr.) loc unde se întretaie două elemente; intersecție.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | întretăiere | întretăieri |
| genitiv-dativ | întretăierii | întretăierilor |
| vocativ | întretăiere | întretăierilor |
| articulat | întretăierea | întretăierile |