întrebuințat
/ɨn.tre.bu.in'ʦat/Etimologie
Din a întrebuința.
Definiții
- de care s-a făcut (mult) uz; care a fost folosit; uzat, purtat.
Din a întrebuința.
Din în- + trebuința.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | întrebuința | întrebuințau |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică