întortochetură
/ɨn.tor.to.keˈtu.rə/Etimologie
Din a întortochea + sufixul -ătură.
Definiții
- cotitură, sinuozitate (a unui drum).
- (fig.) complicație, încurcătură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | întortochetură | întortocheturi |
| genitiv-dativ | întortocheturii | întortocheturilor |
| vocativ | întortochetură | întortocheturilor |
| articulat | întortochetura | întortocheturile |