întortochere
/ɨn.tor.toˈke.re/Etimologie
Din a întortochea.
Definiții
- acțiunea de a (se) întortochea și rezultatul ei; cotitură, sinuozitate.
- (fig.) complicație, încurcătură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | întortochere | întortocheri |
| genitiv-dativ | întortocherii | întortocherilor |
| vocativ | întortochere | întortocherilor |
| articulat | întortocherea | întortocherile |