întorcător
/ɨn.tor.kə'tor/Etimologie
Din a întoarce + sufixul -ător.
Definiții
- piesă la războiul de țesut, constând dintr-un băț lung cu care se strânge, pe sulul dinainte, pânza țesută; întinzător, încordător.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | întorcător | întorcătoare |
| genitiv-dativ | întorcătorului | întorcătoarelor |
| vocativ | întorcătorule | întorcătoarelor |
| articulat | întorcătorul | întorcătoarele |