întinde
/ɨnˈtin.de/Etimologie
Din latină intendere.
Definiții
- (v.tranz. și intranz.) a îndrepta, a desfășura, trăgând de unul sau de ambele capete un lucru care poate fi strâns, încolăcit, înfășurat.
- (v.refl.) (despre obiecte de îmbrăcăminte) a se lărgi sau a se lungi, deformându-se.
- (v.refl.) (despre unele lichide) a curge ca o dâră vâscoasă, din cauza alterării.
- (v.tranz.) a lungi, trăgând de capete, un lucru elastic.
- (v.tranz.) a lungi mâna, brațul etc. (într-o direcție oarecare).
- (v.refl.) a-și destinde corpul, membrele (din cauza oboselii, a plictiselii etc.).
- (v.refl.) a se înălța în vârful picioarelor ridicând brațele pentru a atinge un lucru așezat mai sus decât nivelul corpului.
- (v.refl.) (fig.) a se încumeta, a îndrăzni; a se obrăznici.
- (v.refl.) a se culca, a se lungi pentru a se relaxa ori pentru a dormi.
- (v.tranz.) a înmâna, a da.
- (v.tranz.) a îndrepta, a ținti (o armă) spre...
- (v.tranz.) (fig.) a trage în toate părțile de cineva, a hărțui.
- (v.tranz.) a desface, a desfășura pe toată suprafața, lungimea etc. un obiect strâns, împăturit.
- (v.tranz.) a etala (o marfă).
- (v.tranz.) a așeza o pastă, un aluat etc. pe o suprafață mai mare, subțiind-o, nivelând-o.
- (v.refl.) a ocupa un spațiu (întins); a se extinde.
- (v.refl.) (despre grupuri de oameni) a se desfășura (într-o direcție), a se extinde.
- (v.refl.) (despre suprafețe, teritorii etc.) a ajunge până la..., a se delimita.
- (v.refl.) (despre plante) a se răspândi; a se înmulți.
- (v.tranz.) (fig.) a mări, a spori o putere, o stăpânire.
- (v.refl.) (despre idei, zvonuri; despre boli, epidemii) a se răspândi, a se extinde.
- (v.refl.) (despre acțiuni, mișcări sociale) a se dezvolta, a lua proporții.
- (v.refl.) a se prelungi în timp; a dura, a dăinui.
- (v.refl.) a insista, a stărui asupra...
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru întinde.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru întinde.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | întindea | întindeau |