← înapoi la căutare

însoțit

/ɨn.so'ʦit/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a însoți.

Definiții

  1. însoțire.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativînsoțitînsoțite
genitiv-dativînsoțituluiînsoțitelor
vocativînsoțituleînsoțitelor
articulatînsoțitulînsoțitele

însoți

/ɨn.so'ʦi/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din în + soț.

Definiții

  1. (v.tranz.) a merge împreună, a întovărăși, a petrece pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc.; a acompania.
  2. rara acompania pe cineva la un instrument.
  3. (v.refl. recipr.) (pop.) a se întovărăși, a se asocia cu cineva.
  4. (v.tranz.) a adăuga ceva (spre completare sau lămurire).
  5. (v.refl. recipr.) (pop.) a se căsători.
  6. a se împerechea.

Exemple

  • L-a însoțit până la poartă.
  • Te însoțesc oriunde vei pleca.
  • Însoțesc vorbele cu gesturi energice.

Declinare

CazSingularPlural
verbînsoțeaînsoțeau

Sinonime: 1: acompania, conduce, duce, escorta, întovărăși, petrece, (reg.) întroloca, urma, 3: asocia, 5: căsători, 6: împerechea, împreuna, încrucișa, lega, uni

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică