înseninare
/ɨn.se.ni'na.re/Etimologie
Din a însenina.
Definiții
- faptul de a (se) însenina; (fig.) bună dispoziție; veselie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înseninare | înseninări |
| genitiv-dativ | înseninării | înseninărilor |
| vocativ | înseninare | înseninărilor |
| articulat | înseninarea | înseninările |