← înapoi la căutare

însemna

/ɨn.sem'na/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină insignare sau în + semn.

Definiții

  1. (v.tranz.) a aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaștere.
  2. a nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare.
  3. a delimita.
  4. (v.intranz. unipers.) a avea un anumit înțeles, o anumită semnificație; a marca, a arăta.
  5. (despre cuvinte) a avea accepția de..., a exprima un anumit înțeles.
  6. a avea o anumită importanță, o anumită valoare.

Exemple

  • A însemna un obiect pentru a-l identifica.
  • un animal de tăiere.
  • Această poreclă nu înseamnă nimic.
  • Ce înseamnă când visezi un porumbel?

Declinare

CazSingularPlural
verbînsemnaînsemnau

Sinonime: 1: (înv.) semna, 2: marca, 1: semnifica, simboliza, spune, (înv.) semna, 2: fi, semnifica, 3: rezulta

însemn

/ɨn'semn/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză insigne (după semn).

Definiții

  1. rarsemn distinctiv al unei demnități, al unui rang; insignă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativînsemnînsemne
genitiv-dativînsemnuluiînsemnelor
vocativînsemnuleînsemnelor
articulatînsemnulînsemnele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică