înrădăcinat
/ɨn.rə.də.ʧi'nat/Etimologie
Din a (se) înrădăcina.
Definiții
- fixat în pământ prin rădăcini.
- (fig.) pătruns adânc (în conștiință, în obișnuință etc.).
Din a (se) înrădăcina.
Din în- + rădăcină.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | înrădăcina | înrădăcinau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică