înotător
/ɨ.no.tə'tor/Etimologie
Din a înota + sufixul -ător.
Definiții
- care înoată, care știe să înoate.
Din a înota + sufixul -ător.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înotător | înotători |
| genitiv-dativ | înotătorului | înotătorilor |
| vocativ | înotătorule | înotătorilor |
| articulat | înotătorul | înotătorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică