înnăditură
/ɨn.nə.di'tu.rə/Etimologie
Din a înnădi + sufixul -tură.
Definiții
- bucată înnădită, nadă; locul unde s-a înnădit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înnăditură | înnădituri |
| genitiv-dativ | înnăditurii | înnăditurilor |
| vocativ | înnăditură | înnăditurilor |
| articulat | înnăditura | înnăditurile |