înnora
/ɨn.no'ra/Etimologie
Din în- + nor.
Definiții
- (v.intranz. și refl. impers.) (la pers. 3) a se ivi (mulți) nori pe cer.
- (v.intranz. și refl. impers.) (pop.; despre vreme, cer, lună, soare) a se întuneca din cauza norilor.
- (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) întrista, a (se) posomorî.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | înnora | înnorau |