verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din în- + nobil (după franceză anoblir și ennoblir).
Definiții
- (v.tranz.) a da unei persoane un titlu de noblețe.
- (v.tranz. și refl.) (fig.) a face ca cineva să devină sau a deveni mai distins, mai rafinat; a (se) înălța.
- (v.tranz. și refl.) a (se) îmbunătăți calitatea unei rase de animale sau a unei specii de plante; a (se) îmbunătăți proprietățile unor substanțe, unor materiale prin procedee fizice sau chimice.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | înnobila | înnobilau |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din a înnobila.
Definiții
- care a primit un titlu de noblețe; (fig.) devenit mai distins, mai rafinat.
- (despre animale sau plante) care și-a îmbunătățit calitatea.
- (despre substanțe sau materiale) care și-a îmbunătățit proprietățile prin procedee fizice sau chimice.