înnebuni
/ɨn.ne.bu'ni/Etimologie
Din în- + nebun.
Definiții
- (v.intranz.) a fi atins de nebunie, de demență; a deveni nebun; a se aliena; (prin exagerare) a-și pierde calmul, stăpânirea de sine.
- (v.tranz.) a face pe cineva să-și piardă stăpânirea de sine; a agasa, a enerva.
Exemple
- Durerea l-a înnebunit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | înnebunea | înnebuneau |