îngâmfa
/ɨn.gɨmˈfa/Etimologie
Din în- + gâmfa (învechit și regional „a se umfla” < latină).
Definiții
- (v.refl.) a se mândri, a se fuduli, a se făli; a fi încrezut, a fi trufaș, a se infatua.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru îngâmfa.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | îngâmfa | îngâmfau |