îngustime
/ɨn.gus'ti.me/Etimologie
Din îngust + sufixul -ime.
Definiții
- însușirea de a fi îngust.
- (fig.) (cu determinările „de spirit”, „de vederi”, „de orizont” etc.) lipsă de orizont, mărginire, mediocritate (în gândire, concepții etc.).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | îngustime | îngustimi |
| genitiv-dativ | îngustimii | îngustimilor |
| vocativ | îngustime | îngustimilor |
| articulat | îngustimea | îngustimile |