înfăptuire
/ɨn.fəp.tu'i.re/Etimologie
Din a înfăptui.
Definiții
- acțiunea de a înfăptui și rezultatul ei; realizare, îndeplinire; (concr.) operă realizată.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înfăptuire | înfăptuiri |
| genitiv-dativ | înfăptuirii | înfăptuirilor |
| vocativ | înfăptuire | înfăptuirilor |
| articulat | înfăptuirea | înfăptuirile |