înfuria

Etimologie

Din în + furie.

Definiții

1. (v.refl. și tranz.) a fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de furie; a (se) mânia, a (se) enerva, a (se) irita.

Exemple

• Eșecul l-a înfuriat.
• S-a înfuriat cumplit pe ei.

Sinonime: (se) mânia, (pop.) (se) îndrăci, (se) oțărî, (înv. și reg.) (se) stârni, (prin Transilv.) (se) rânzoi, (înv.) (se) scârbi, (se) urgisi, (fam.) (se) burzului, (se) zborși, (fig.) (se) ardeia, turba, (reg. fig.) (se) scociorî, (se) îndârji, (se) întărâta, (se) înverșuna