← înapoi la căutare

înfurcitură

/ɨn.fur.ʧi'tu.rə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a înfurci + sufixul -tură.

Definiții

  1. rarbifurcare de drumuri; răspântie.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativînfurciturăînfurcituri
genitiv-dativînfurcituriiînfurciturilor
vocativînfurciturăînfurciturilor
articulatînfurcituraînfurciturile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică