înfrica
/ɨn.fri'ka/Etimologie
Din în- + frică.
Definiții
- (v.refl.) (folosit la timpurile trecute) a se înfricoșa.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | înfrica | înfricau |
Din în- + frică.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | înfrica | înfricau |
Din a (se) înfrica.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică