înfige

Etimologie

Din latină infigere.

Definiții

1. (v.tranz.) a face ca un obiect cu vârf ascuțit să intre adânc În ceva; a împlânta, a vârî.
2. (v.tranz.) a împlânta ceva într-un obiect ascuțit.
3. (v.refl.) (fig.) (fam.) a se apuca de ceva (fără dreptul sau priceperea necesară), a intra sau a se amesteca undeva cu obrăznicie.
4. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru înfige.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru înfige.

Declinare

Etimologie

Din înfige.

Definiții

1. forma de gerunziu pentru înfige.