înduioșare
/ɨn.du.joˈʃa.re/Etimologie
Din a (se) înduioșa.
Definiții
- faptul de a (se) înduioșa; duioșie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înduioșare | înduioșări |
| genitiv-dativ | înduioșării | înduioșărilor |
| vocativ | înduioșare | înduioșărilor |
| articulat | înduioșarea | înduioșările |