← înapoi la căutare

îndrumar

/ɨn.dru'mar/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a îndruma + sufixul -ar.

Definiții

  1. rarîndrumător.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativîndrumarîndrumare
genitiv-dativîndrumaruluiîndrumarelor
vocativîndrumaruleîndrumarelor
articulatîndrumarulîndrumarele

îndrumare

/ɨn.dru'ma.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a îndruma.

Definiții

  1. acțiunea de a (se) îndruma; îndreptare, dirijare; călăuzire.
  2. indicație, directivă, sfat.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativîndrumareîndrumări
genitiv-dativîndrumăriiîndrumărilor
vocativîndrumareîndrumărilor
articulatîndrumareaîndrumările

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică