îndreptăți

Etimologie

Din în- + dreptate.

Definiții

1. (v.tranz.) a da cuiva dreptul la ceva; a autoriza, a justifica (ceva); a îndritui, a îndreptui.

Declinare

Etimologie

Din în + drept.

Definiții

1. (v.tranz.) a face drept ceea ce era îndoit sau strâmb.
2. (v.refl.) (despre oameni) a lua o ținută dreaptă.
3. (v.tranz. și refl.) a (se) schimba din rău în bine; a (se) îmbunătăți, a (se) ameliora.
4. (v.refl.) (despre oameni) a se întrema după o boală; a căpăta o înfățișare bună.
5. (v.refl. și tranz.) a(-și) corecta purtările.
6. (v.refl.) a porni într-o anumită direcție.
7. (v.tranz.) a arăta cuiva drumul bun; a îndruma, a conduce în direcția potrivită.
8. a ținti cu o armă de foc asupra cuiva sau a ceva.

Exemple

• A îndrepta un cui.
• Îndreaptă cuvertura!
• Și-a îndreptat dicțiunea.
• A îndrepta o nedreptate.
• Copilul și-a îndreptat purtarea.
• Îndreaptă mașina spre oraș.
• A îndrepta pe cineva spre centru.
• Îndrept arma spre...

Declinare

Sinonime: 1: aranja, destinde, (înv.) obli, potrivi, (prin Transilv.) aiepta, nivela, 3: ameliora, corecta, corija, îmbunătăți, rectifica, retușa, (fig.) repara, 4: întrema, 5: (fig.) repara, (pop. fig.) drege, 1: (se) duce, 2: îndruma, dirija, duce, 3: întinde, întoarce, ochi, ținti

Antonime: a (se) îndrepta: (se) strâmba, (se) înrăutăți, se pleca, se răsturna, a se îndrepta: se gheboșa, se ghemui, a îndrepta: deruta