îndreptător
/ɨn.drep.tə'tor/Etimologie
Din a îndrepta + sufixul -ător.
Definiții
- (și substantivat; înv.) care îndreaptă, îndrumează; călăuzitor.
Din a îndrepta + sufixul -ător.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică