încălța
/ɨn.kəlˈʦa/Etimologie
Din latină incalceare.
Definiții
- (v.refl.) a-și trage ghetele, a-și pune încălțămintea.
- (v.tranz.) a monta șine de fier pe obada roților unei căruțe, pe tălpile unei sănii etc.
- (v.tranz.) (fig.) a înșela, a păcăli.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru încălța.
Exemple
- Încalță copilul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | încălța | încălțau |