încurajare
/ɨn.ku.ra'ʒa.re/Etimologie
Din a încuraja.
Definiții
- acțiunea de a încuraja și rezultatul ei; îmbărbătare; sprijinire, stimulare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | încurajare | încurajări |
| genitiv-dativ | încurajării | încurajărilor |
| vocativ | încurajare | încurajărilor |
| articulat | încurajarea | încurajările |