încrimina
/ɨn.kri.mi'na/Etimologie
Confer incrimina.
Definiții
- formă alternativă pentru incrimina.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | încrimina | încriminau |
încriminat
/ɨn.kri.mi'nat/Etimologie
Confer incriminat.
Definiții
- formă alternativă pentru incriminat.
incrimina
/in.kri.miˈna/Etimologie
Din franceză incriminer.
Definiții
- (v.tranz.) a acuza o persoană de săvârșirea unei crime; (p.gener.) a învinovăți, a acuza.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru incrimina.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | incrimina | incriminau |
incriminat
/in.kri.miˈnat/Etimologie
Din verbul a incrimina.
Definiții
- care este acuzat de crimă; care a dat naștere la o învinuire; care este pedepsit de lege; acuzat.
incriminat
/in.kri.miˈnat/Definiții
- persoană învinuită de o crimă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | incriminat | incriminați |
| genitiv-dativ | incriminatului | incriminaților |
| vocativ | incriminatule | incriminaților |
| articulat | incriminatul | incriminații |
incriminat
/in.kri.miˈnat/Etimologie
Din incrimina.
Definiții
- forma de participiu trecut pentru incrimina.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică