verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din în- + creț.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a face crețuri.
- (v.tranz.) a strânge pielea (frunții) astfel încât să formeze cute, zbârcituri.
- (v.refl.) (fig.) (despre pielea, carnea cuiva, p.ext. despre oameni) a se încrâncena, a se înfiora (din cauza groazei, spaimei etc.).
- (v.tranz.) a face părul creț; a ondula, a cârlionța.
- (v.refl.) (despre păr) a deveni creț (în urma ondulării).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | încrețea | încrețeau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | încrețit | încrețite |
| genitiv-dativ | încrețitului | încrețitelor |
| vocativ | încrețitule | încrețitelor |
| articulat | încrețitul | încrețitele |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- care are, care face etc. crețuri; cusut cu cute, cu încrețituri.
- (despre piele, în special despre frunte, față) zbârcit, ridat.