încredința
/ɨn.kre.din'ʦa/Etimologie
Din în + credință.
Definiții
- (v.tranz.) a da pe cineva sau ceva în grija sau în păstrarea cuiva demn de încredere.
- a împărtăși cuiva o taină.
- (v.tranz.) a confirma, a garanta cuiva ceva.
- (v.refl.) a se convinge de ceva.
- (v.tranz. și refl. recipr.) (reg.) a (se) logodi.
Exemple
- A încredința cuiva secretul.
- S-a încredințat de însemnătatea sfatului primit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | încredința | încredințau |
Sinonime: 1: înmâna, 2: destăinui, 3: asigura, 4: se convinge, (fig.) se pătrunde