încordător
/ɨn.kor.də'tor/Etimologie
Din a încorda + sufixul -ător.
Definiții
- (reg.) întorcător al războiului de țesut.
- întinzător al coardei ferăstrăului; cordar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | încordător | încordătoare |
| genitiv-dativ | încordătorului | încordătoarelor |
| vocativ | încordătorule | încordătoarelor |
| articulat | încordătorul | încordătoarele |