← înapoi la căutare

înconjurare

/ɨn.kon.ʒu'ra.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a înconjura.

Definiții

  1. faptul de a înconjura.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativînconjurareînconjurări
genitiv-dativînconjurăriiînconjurărilor
vocativînconjurareînconjurărilor
articulatînconjurareaînconjurările

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică