încolăcire
/ɨn.ko.lə'ʧi.re/Etimologie
Din a (se) încolăci.
Definiții
- acțiunea de a (se) încolăci și rezultatul ei; înfășurare, încolăceală, încolăcitură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | încolăcire | încolăciri |
| genitiv-dativ | încolăcirii | încolăcirilor |
| vocativ | încolăcire | încolăcirilor |
| articulat | încolăcirea | încolăcirile |