← înapoi la căutare

închircire

/ɨn.kir'ʧi.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a (se) închirci.

Definiții

  1. (reg.) faptul de a se închirci.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativînchircireînchirciri
genitiv-dativînchirciriiînchircirilor
vocativînchircireînchircirilor
articulatînchircireaînchircirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică