înarma
/ɨ.nar'ma/Etimologie
Din în- + armă.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (-și) procura arme; a (se) pregăti pentru luptă prin înzestrare cu armament; a (se) întrarma, a (se) arma.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | înarma | înarmau |
Din în- + armă.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | înarma | înarmau |
Din a (se) înarma.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică