împăciuitorism
/ɨm.pə.ʧju.i.to'rism/Etimologie
Din împăciuitor + sufixul -ism.
Definiții
- atitudine de împăcare, de conciliere a unor divergențe; încercare de aplanare a conflictelor sociale, ideologice etc.
- (p.gener.) îngăduință exagerată față de greșelile cuiva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | împăciuitorism | — |
| genitiv-dativ | împăciuitorismului | — |
| vocativ | împăciuitorismule | — |
| articulat | împăciuitorismul | — |