impune

Etimologie

Din latină imponere (refăcut după pune; cu sensuri după franceză imposer).

Definiții

1. (v.tranz.) a face ca o idee, o măsură, o directivă etc. să fie acceptate și urmate; a face necesară îndeplinirea unei acțiuni; a constrânge pe cineva să accepte, să facă ceva; a obliga.
2. (v.intranz.) a insufla cuiva respect, stimă.
3. (v.tranz.) a face ca cineva să devină respectat, stimat sau temut.
4. (v.refl.) a căpăta prestigiu, a se afirma; a învinge, a birui.
5. (v.tranz.) a supune pe cineva unui impozit.
6. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru impune.
7. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru impune.

Exemple

• El a impus condițiile.

Declinare

Sinonime: 1: (înv. și reg.) supune, necesita, trebui, impulsiona, 4: afirma, 5: dicta

Etimologie

Din latină impungere.

Definiții

1. (v.tranz. și refl.) a (se) înțepa.
2. (v.tranz.) a îmboldi un animal.
3. (v.tranz.) (fig.) a ironiza, a persifla.
4. (v.tranz.) a lovi cu coarnele.
5. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru împunge.

Declinare

Sinonime: împungi

Etimologie

Din verbul a împunge.

Definiții

1. înțepat.
2. stimulat cu ajutorul unui obiect ascuțit.
3. rănit.
4. (despre legătura unei cărți) care nu permite deschiderea ușoară a cărții.
5. (fig.) ofensat.
6. (ir.) tăvălit.

Sinonime: 1: înțepat, 3: rănit, 5: ofensat, 6: tăvălit

Etimologie

Din împunge.

Definiții

1. forma de participiu trecut pentru împunge.