împricinat
/ɨm.pri.ʧi'nat/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Definiții
- persoană care este implicată, acuzată într-un proces; persoană care este parte într-un proces.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | împricinat | împricinați |
| genitiv-dativ | împricinatului | împricinaților |
| vocativ | împricinatule | împricinaților |
| articulat | împricinatul | împricinații |
împricinat
/ɨm.pri.ʧi'nat/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din a (se) împricina.
Definiții
- care este implicat, acuzat într-un proces; care este parte într-un proces.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din în- + pricină.
Definiții
- (v.refl. recipr.) (pop.) a găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | împricina | împricinau |