verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (v.refl.) (despre picioare) a se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se.
- (v.refl.) (p.anal.) (despre limbă) a se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele.
- (v.refl.) a se amesteca, a se încurca, a se încâlci.
- (v.tranz. și refl.) a (se) încolăci.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | împleticea | împleticeau |
împleticit
/ɨm.ple.tiˈʧit/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din a (se) împletici.
Definiții
- (despre picioare, despre pas sau despre mers) împiedicat, poticnit; (despre oameni) care merge șovăind, clătinându-se.
- (despre limbă) care articulează anevoios.
- amestecat, încurcat, încâlcit.
- (despre vorbă, gând) greu de înțeles, confuz.