Etimologie

Din latină impĭngĕre.

Definiții

1. (v.tranz.) a mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare.
2. (v.intranz.) a se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc.
3. (v.tranz.) a face să înainteze; a duce, a purta (până departe).
4. (fig.) (adesea peior.) a ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată).
5. (v.tranz.) (fig.) a îndemna, a îmboldi.
6. (v.refl.) a se înghesui pentru a putea merge înainte.
7. (v.tranz.) a îmbrânci.
8. (v.tranz.) (înv.) a izgoni, a alunga.
9. (fig.) a nu accepta, a respinge.
10. (v.intranz.) (reg.) a cheltui.
11. (v.tranz.) a plăti.
12. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru împinge.
13. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru împinge.

Exemple

• Împinge dulapul.
• Împinsese pe cineva în prăpastie.

Declinare

Sinonime: 1: urni, 3: mâna, 5: îndemna, 7: îmbrânci, 8: alunga, izgoni, goni, 9: respinge

Etimologie

Din împinge.

Definiții

1. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru împinge.
2. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru împinge.