împiedica
/ɨm.pje.diˈka/Etimologie
Din latină impĕdĭcāre.
Definiții
- (v.refl.) a se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care stă în cale (și a cădea); a se poticni.
- (fig.) a da mereu peste ceva sau peste cineva care supără, stingherește.
- (v.tranz.) a pune unui animal piedică la picioare, a-i lega picioarele ca să nu poată fugi.
- a înfrâna roțile unui vehicul (pentru a-l face să meargă greu).
- a pune piedica de siguranță la mecanismul armelor de foc.
- (v.tranz.) (fig.) a opri, a ține în loc pe cineva sau ceva; a se pune în calea cuiva sau a ceva.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru împiedica.
Exemple
- Calul se împiedică în mers.
- Îl împiedic în mișcări.
- Împiedică o căruță, la vale.
- Nu-l pot împiedica să...
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | împiedica | împiedicau |
Sinonime: 1: se poticni, (reg.) (se) scăpăta, 2: jena, stingheri, stânjeni, 4: înfrâna, 6: opri, reține, (înv. și reg.) popri, (înv.) apăra
Antonime: despiedica, stimula