împeți
/ɨm.pe'ʦi/Etimologie
Din (a merge, a se duce, a veni etc.) în pețit.
Definiții
- (v.tranz.) (rar) a peți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | împețea | împețeau |
Din (a merge, a se duce, a veni etc.) în pețit.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | împețea | împețeau |
Din a împeți.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | împețit | împețite |
| genitiv-dativ | împețitului | împețitelor |
| vocativ | împețitule | împețitelor |
| articulat | împețitul | împețitele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică