← înapoi la căutare

împerechere

/ɨm.pe.re'ke.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a împerechea.

Definiții

  1. acțiunea de a (se) împerechea și rezultatul ei.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativîmperechereîmperecheri
genitiv-dativîmperecheriiîmperecherilor
vocativîmperechereîmperecherilor
articulatîmperechereaîmperecherile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică