îmbălătură
/ɨm.bə.lə'tu.rə/Etimologie
Din a îmbăla + sufixul -ătură.
Definiții
- faptul de a fi ud de bale sau de salivă; urmă, pată de salivă.
- (fig.) ocară, înjurătură, vulgaritate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | îmbălătură | îmbălături |
| genitiv-dativ | îmbălăturii | îmbălăturilor |
| vocativ | îmbălătură | îmbălăturilor |
| articulat | îmbălătura | îmbălăturile |