îmbucăți
/ɨm.bu.kə'ʦi/Etimologie
Din în- + a bucăți.
Definiții
- (v.tranz.) (rar) a îmbucătăți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | îmbucățea | îmbucățeau |
îmbuca
/ɨm.buˈka/Etimologie
Din latină * imbuccare (< bucca „gură”).
Definiții
- (v.tranz.) a vârî în gură ceva de mâncare; a mânca (în pripă, ce se nimerește); a înghiți ceva dintr-o dată.
- (v.refl.) (despre piese) a intra cu un capăt în altă piesă; a se împreuna, a se uni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | îmbuca | îmbucau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică