îmbrățișare

/ɨm.brə.ʦi'ʃa.re/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din a îmbrățișa.

acțiunea de a (se) îmbrățișa și rezultatul ei; cuprindere în brațe; (p.ext.) mângâiere.

„Îmbrățișarea te încălzește, ca cloșca când clocește”Dragoste și iubire
„Îmbrățișarea fără sărutare, nici un dar are”Dragoste și iubire
„O îmbrățișare dulce mințile din locul lor departe ți le duce”Dragoste și iubire

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică