îmbrâncitură
/ɨm.brɨn.ʧi'tu.rə/Etimologie
Din a (se) îmbrânci + sufixul -tură.
Definiții
- faptul de a (se) îmbrânci; împinsătură (violentă), ghiont, brânci.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | îmbrâncitură | îmbrâncituri |
| genitiv-dativ | îmbrânciturii | îmbrânciturilor |
| vocativ | îmbrâncitură | îmbrânciturilor |
| articulat | îmbrâncitura | îmbrânciturile |