← înapoi la căutare

zvârcolitură

/zvɨr.ko.li'tu.rə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a (se) zvârcoli + sufixul -tură.

Definiții

  1. zvârcolire.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativzvârcoliturăzvârcolituri
genitiv-dativzvârcolituriizvârcoliturilor
vocativzvârcoliturăzvârcoliturilor
articulatzvârcoliturazvârcoliturile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică